Principalul criteriu de efectuare a selectiei capriorilor il constituie dimensiunea si forma coarnelor, tinandu-se cont si de marimea corporala, deoarece un trofeu puternic nu se poate dezvolta decat pe un schelet masiv. Se vor scoate din terenul de vanatoare exemplare slabe, mici la corp, rau comformati sau vizibil bolnavi ( par zburlit si lipsit de luciu, tren posterior murdar de fecale, cei ce tusesc, etc ).
Prin selectia cu arma de vanatoare se intelege scoaterea din teren a exemplarelor slabe, a celor cu constitutie debila, a celor care prezinta defecte vizibile, sau a celor insuficient dezvoltate, indiferent ca este vorba de marimea corporala sau de forma ori dimensiunea coarnelor, ideea de baza fiind impiedicarea indivizilor ce prezinta caractere inferioare sa ajunga la imperechere, pentru a nu-si transmite descendentilor aceste defecte. De aceea este de preferat ca selectia sa se termine cu cel putin o saptamana inainte de perioada alergatului ( in jurul datei de 15 iulie ).
La varsta de 1 an, capriorul poarta pe cap al doilea rand de coarne, ce prezinta rozeta, a caror crestere a inceput in februarie si se va termina in iunie, ele putand avea forme diferite: butoni, tepuse ( sulitari ) sau pot prezenta doua ramuri ( furcari ) sau chiar trei ramuri, numindu-se tapi de 6 in cazul animalelor deosebit de viguroase. La aceasta varsta este momentul cel mai favorabil de efectuare al selectiei, impuscandu-se toti tapii care au in locul coarnelor niste butoni, cei cu coarne inegale, cei cu un singur corn si sulitarii cu coarnele mai scurte ca si urechile.
Tapii de 2 ani trebuie sa aiba neaparat cate trei ramuri pe o prajina ( deci sa fie de 6 ) iar lungimea ramurilor sa fie cel putin de marime medie. Se vor impusca deci, toti sulitarii, furcarii, cei cu numar inegal de ramuri, cu prajini inegale, cei cu coarne crescute vicios in urma lezionarii cilindrului frontal si cei de 6 care au ramuri scurte abia schitate.
Aprecierea varstei tapilor de doi ani se poate face cel mai corect la inceputul lunii iunie cand, in comparatie cu tapii mai batrini, ce mai 
prezinta par de iarna pe corp, acestia sunt complet naparliti. Cand este vorba de capriori de varsta medie ( 3,5 ani ) se urmareste impuscarea celor cu 4 sau 5 ramuri, sulitarii ce au mai ramas si cei de 6 care au ramuri scurte si prajini subtiri. La aceasta varsta este destul de dificil de apreciat calitatea trofeelor, datorita faptului ca se poate confunda foarte usor un tap de trei ani de viitor cu unul de 5 ani, dar de selectie, aici spunandu-si cuvantul experienta si priceperea celui care isi da verdictul asupra unui tap. Iata de ce se impune ca selectia sa se faca mai intens la varsta de 1-2 ani, cand se poate aprecia mai usor calitatea trofeelor.
Dupa varsta de 5 ani, normal ar fi sa nu mai existe exemplare de calitate inferioara, daca selectia in clasele anterioare s-a facut corect, exceptie facand exemplarele de peste 9 ani ale caror trofee au intrat in regres si care se caracterizeaza prin micsorarea prajinilor, scurtarea ramurilor, deplasarea centrului de greutate apre baza prin subtierea catre varf
O categorie aparte o reprezinta coarnele cu un numar mai mare de ramuri, care daca sunt inestetice si strica simetria cornului se 
considera de selectie, insa daca ramurile crescute in plus nu afecteaza prea tare simetria trofeului printr-o crestere exagerata, e de preferat ca purtatorul acelor coarne sa fie lasat in teren deoarece aparitia unei ramuri sau doua in plus reprezinta un semn de vigoare. Toti factorii care concura la dezvoltarea trofeelor, incepand cu densitatea optima a indivizilor din terenul de vanatoare in functie de bonitatea terenului, raportul corect intre sexe, prezenta hranei bogate in fosfor si calciu, prezenta sarariilor in teren, o paza buna si terminind cu extragerea exemplarelor ( masculi, femele si iezi ) pot si trebuie sa fie controlati corect de catre om, chiar daca aceasta presupune mai multa munca, pasiune si daruire.
